Această rubrica este dedicată informării dumneavoastră. Avantajele practicării înotului le puteți află în mică lectură ce urmează, iar că să le și simțiți pe propria piele, va așteptăm la una dintre locațiile noastre , Bazinul Olimpic Brașov sau Paradisul Acvatic Brașov sau contactați-ne la rubrica contact.
Despre înot
Înotul este sportul cel mai eficient din punct de vedere al raportului dintre efortul depus și caloriile arse. Înotul ajută mult pentru sănătatea persoanelor cu probleme de circulație sau de coloană vertebrală. Și femeilor însărcinate le este recomandat înotul, deoarece acest sport ajută la îndreptarea mușchilor abdominali și a umerilor, zone foarte solicitate ale trupului unei gravide. Mișcarea în apă poate reduce și durerile încheieturilor, presiunea ridicată a sângelui și disconfortul asociat cu sarcina. Alte beneficii ale practicării înotului sunt:
- – creste rezistență cardio-pulmonara;
- – stimuleaza circulația sanguina;
- – contribuie la menținerea unei tensiuni arteriale stabile;
- – reduce riscul bolilor cardiovasculare;
- – dezvolta majoritatea grupelor musculare (mai mult de două treimi din întreagă masă musculara);
- – intareste ligamentele articulare, prevenind posibilele leziuni;
- – imbunatateste postura corporala;
- – dezvolta flexibilitatea;
- – generează stări de bine, pozitive;
- – ajută la îmbunătățirea stărilor de anxietate și ameliorează simptomele de depresie;
- – relaxeaza mușchii după stresul unei zile obositoare;
- – stimuleaza creșterea și dezvoltarea fizică și psihica;
- – imbunatateste dezvoltarea psihomotorie.
- – ajută la creștere și dezvoltare, este un mod de a menține condiția fizică.
Învățarea înotului
Invatarea înotului se împarte în 3 etape.
Inițiere înot
Fie că este vorba despre un copil sau despre un adult, acomodarea și învățarea elementelor de baza în mediul acvatic este foarte delicată. Deși am putea spune că suntem o specie care adoră apă, există la multe persoane acea teamă de apă. Este important instructorul care cunoaște metodele de adaptare la noul mediu și echipamentul folosit. Este un proces lent care necesită mult curaj, efort și răbdare. Centrele de inițiere acceptă în mod normal, copii de la vârstă de 3-4 ani, deoarece cu aceștia se poate lucra mai ușor, iar pentru cei mai mici de 3 ani, este nevoie și de prezența unui tutore.
Initierea în înot durează aproximativ 4-5 săptămâni, dar depinde și de atitutidea, mobilitatea și condiția la efort al începătorului. După inițiere, care înseamnă în mare parte, acomodare cu mediul acvatic și învățarea elementelor de baza în acest mediu, urmează procesul de învățare al înotului , perfecționarea. Dacă, după perioada de inițiere, te poți deplasa în apă, atunci ai urmat cu succes această etapă.
Perfecționare înot
Este etapă mai îndelungată, care pregătește persoană să se deplaseze în apă după un anumit stil.
Craul este stilul cel mai rapid , folosit cel mai adesea.
Bras este o metodă mai simplă, dar mai lentă decât craul.
Perfectionarea presupune învățarea unui stil sau a mai multor stiluri de înot pe o perioada nedeterminta, deoarece necesită mult timp, răbdare și depinde de fiecare în parte.
Performanta
Este etapă unde cei care s-au perfecționat în tainele înotului, doresc să practice acest sport la nivel profesionist.
ProSwimmers investește în profesioniști. Echipa ProSwimmers este dedicată acestui aspect în mod special.
Categorii de înot
Înot recreativ
Înotul recreativ sau de agrement se practică în diferite zone de agrement amenajate sau naturale în care prezența unui bazin de înot, ape curgătoare, lac sau mare, oferă această posibilitate de practicare. Scopul practicării înotului de agrement este cel recreativ, pentru satisfacțiile ce le oferă oamenilor contactul cu apă, cât și satisfacția deplasării în acest mediu mai puțin obișnuit. Practicarea înotului de agrement se asociază cuplaja și cu diferite activități sportive (volei, fotbal etc).
Înot aplicativ
Înotul aplicativ sau utilitar este utilizat în activitățile de muncă legate de mediul acvatic și în cele de salvamar, de salvare de la înec.
În activitatea marinarilor, scafandrilor, pescarilor, a constructorilor de poduri șibaraje, constructorilor de nave, înotul este vital pentru salvarea vieții în caz de accidente.
În cadrul înotului aplicativ se organizează de asemenea diferite întreceri, în mod special cele de salvare de la înec.
Se presupune că procedeul bras ar fi cel mai vechi procedeu de înot practicat în scop utilitar. Există dovezi încă de la vechii egipteni că și alte stiluri de înot erau practicate în scop utilitar.Romanii apreciau înotul pentru valoarea aplicativă și militară, iar camparea militară într-o tabără, presupunea amenajarea unui loc în vederea învățării înotului pentru soldați. Ei trebuiau să dobândească cunoștințe despre înot deoarece li se cerea să parcurgă o anumită distanță complet echipați de luptă prin apă adâncă.
În Grecia, caracterul utilitar al înotului venea prin ocupațiile oamenilor de a pescui corali și bureți.
Înot terapeutic
Este utilizat în scopul recuperării neuro-motorii, în tratamentul unor afecțiuni nervoase, cardio-vasculare, respiratorii, etc., folosirea lui fiind făcută la recomandarea medicilor. De asemenea, se mai poate utiliza înotul și formele de hidroterapie că mijloace esențiale în relaxarea și refacerea potențialului psiho-fizic în urmă eforturilor prestate de sportivii de performanță.
Înotul cu caracter terapeutic se practică în bazine special construite cu apă încălzită, dar se poate practică și în aer liber sau în ape deschise.
Natație
Natația că disciplină sportivă cuprinde:
- – înotul sportiv (competițional)
- – polo pe apă
- – sărituri în apă
- – înot sincron.
Pe lângă acestea, ar mai putea fi incluse
- – înotul subacvatic
- – înotul de fond (maratonul nautic)
- – înot masters
Inițierea în înot, obstacole
DEPASIREA OBSTACOLULUI
De regulă este acceptată aprecierea că mai toată viață avem de depășit obstacole, mai mici sau mai mari.
In cazul învățării înotului, obstacolul este, în fond, reprezentat de ’necunoscut’, raport care generează teamă, teamă este însoțită de dispersarea, opacizarea atenției și blocaje la mai toate nivelele.
Acest ’obstacol’ poate fi depășit prin două cai: cea a cultivării răbdării și cea a provocării curiozității. Aceste repere au fost expuse în partea introductivă, special acolo așezate, deoarece cititorul trebuia, din vreme, atenționat asupra importanței lor.
Pericolul obiectiv poate fi ocolit prin apelarea la aceste 2 manevre, dar ele nu pot fi elaborate ’a la carte’; reușită depinde mult de flerul conducătorului; în fond, trebuie să acceptăm că elocință unui monitor este ceva deosebit: a face pe cineva să asculte de ține chiar când pericolul este evident…, este o performanță profesională deosebită.
Depasirea obstacolului (‘objective demand’) trebuie dirijată prin crearea de situații sau ’inovarea’ de stimuli ad-hoc de cele mai multe ori, care pot să diminueze, să evite intrarea în stare de stress.
Acest proces se poate defini că rezultat al ivirii obstacolului rezultat, de regulă, imprevizibil, care generează o stare de anxietate cu repercursiuni în întreg organismul (funcțional, mental).
Fobia de apă, teamă de neînțeles poate reprezenta un motiv că părinții să prezinte copilul unui control medical de specialitate menit a descoperi eventuale rapoarte intolerabile între parametrii marilor funcțiuni și semnificația acestora supra stabilității psihice (oboseală, scăderea atenției, abandonul etc.).
Dar acest neajuns se manifestă nu numai față de prezența apei…, există destui copii care preferă să rostească rapid și convingător cuvântul ’’NU’ și cu asta se termină totul… dar cei mari, din jurul sau, trebuie să lupte ingenios de a comunica și de a strecura o fisură incipientă în asemenea cazuri care, apoi, să dea de ‘’gândit’ micului ‘terorist’ (de ex. –‘ce te faci când tu trebuie să–ți aperi țară de dușman… – poți spune atunci NU…?’)
Iata încă un exemplu grăitor a ceea ce înseamnă la înot depășirea obstacolului: pornind de la afirmația ‚’înot = artă de respiră’…, incepatorul (mai ales..) sau chiar sportivul bine cotat, neglijează (din comoditate, din neatenție s.a.) 2-3 mișcări corecte de a expiră aerul; imediat după acest episod va apărea un disconfort respirator, o gâfâială, oboseală și, cel mai ades, oprirea / deteriorarea evoluției (mai întâi pe plan subiectiv, apoi și pe cel al bio-funcționalității – reducerea capacității de efort etc.).
A inspiră la înot este un mecanism supus instinctelor, a expiră este cel mai ades un act voluntar, care necesită control și atenție. Când acest echilibru s-a deteriorat înotul devine o corvoadă generatoare de insuccese.
Poate și dvs. ați remarcat, că telespectator, că după terminarea unei probe intens disputate., adversarii arată liniștiți fără a fi marcați vizibil de efortul necesar doborarii unui record…, ’omul nostru’ nu gâfâie, stă calm și aproape neverosibil de odihnit, fericit…
Explicatia vine din faptul că, în plus de toate eforturile și cerințele respectate aidoma în timpul reușitei sale s-a mai adăugat ’una’ – cea de a nu lasă în plămâni nici o fărâmă din aerul anterior inspirat, cea de a păstra cu strictețe regulă de aur a înotului –
’tragi 1 kg. de aer…. sufli tot 1 kg..’, altfel, nimic nu va ieși….!!!
0747 600 602